Am cunoscut-o pe Ramona la cursurile Lamaze/curs pt viitori parinti, pe care ni le-a predat cu mult entuziasm! Le-am urmat cu placere, impreuna cu sotul meu, luand notite constiinciosi si pregatindu-ne cu nerabdare pentru Acea Zi…Nu pot sa zic ca aveam emotii foarte mari, dar frica se strecurase usor si neuronii mei deveneau tot mai incordati…
Ideea de Doula imi era vag cunoscuta inainte de curs, nu o excludeam, dar nici nu ma gandeam serios la a-mi cauta pe cineva, pana nu am cunoscut-o pe Ramona…firea ei foarte calda, increderea si hotararea pe care o transmitea m-a facut sa ma hotarasc de a o solicia pe Ramona sa-mi fie alaturi in timpul nasterii.
Am stabilit planul de nastere impreuna. Eram mult mai confortabila si linistita stiind ca va fi langa mine in acele momente dificile…
Pe 4 aprilie 2012, in ziua in care faceam 40 de saptamani, am nascut-o pe Eva, 3,51 kg si 50 cm. Cred ca a fost cea mai frumoasa experienta din viata mea si as putea sa spun ca in acel moment eram cea mai fericita femeie din lume (fericire ce persista in continuare)!!! Retraiesc momentul nasterii micutei noastre cu mari emotii pozitive si mi-l aduc aminte cu mare drag…cred ca nu-l voi uita niciodata!
Totul a inceput marti seara, 3 aprilie, pe la 21, la 5 minute dupa ce ne intorsesem de la o plimbare prin parc. Credeam ca am dureri de burta, dar apoi mi-am dat seama ca sunt contractii, am mai avut, erau mai putin dureroase ca alta data si apareau cu o frecventa neregulata. Pe la ora 23 am sunat-o pe Ramona sa vad cum facem. M-a sfatuit sa ma relaxez un pic cu un dus, sa vedem care va fi evolutia contractiilor…Dupa dus acestea erau cam la fel, la 10 min…am hotarat sa stau linistita si sa astept…sotul monitoriza contractiile langa mine, iar cu Ramona monitorizam starile prin care treceam online J (la telefon), eram relaxata 😉 (era noapte si m-am gandit si la odihna Ramonei… am simtit ca deocamdata nu era necesar sa vina la noi). Pe la 3 noaptea frecventa acestora era inca neregulata la 7-10 min. Am sunat la maternitate (Regina Maria), mi-au zis ca pot sa vin la ei sau sa stau linistita acasa si sa astept pana ajung la un interval de 5-6 min. Am ramas acasa in asteptare…durerile contractiilor erau moderate, iar pe la 3:30, contractiile au incetat, sau mai bine zis aveam cam o contractie pe ora, asa ca am tras si un pui de somn. Dimineata pe la 7 s-au declansat, fiind la 10 min iar, m-a sunat Ramona, eram inca nehotarata daca plec spre maternitate sau nu. Se facuse ora 8 si abia atunci contractiile au inceput sa fie foarte dese, aproape continue si intense…nu mai stiam cand inceteaza una si cand se declanseaza alta. I-am comunicat Ramonei ca plec spre maternitate si cand ajung acolo o anunt care e starea mea. Am urcat in masina la ora 9…in acel moment s-au rupt membranele…Am facut 40 de min pana la maternitate…mi s-au parut cele mai lungi din viata mea…Ma gandeam de cum ajung la maternitate le solicit epidurala…contractiile erau foarte intense. N-a fost sa fie, cand am ajuns, dilatatia era MAXIMA (10 cm) si am mers direct in sala de nasteri… cum lucrurile s-au desfasurat cu o viteza mare, sotul a anuntat-o pe Ramona cand eram in sala de nasteri…peste 40 de min am vazut-o pentru prima data pe micuta Eva.
Asa a vrut sa vina Ea pe lume…repede, usor, frumos… SCOR APGAR 10!!!
Pentru mine a fost o experienta memorabila si pozitiva, fara epidurala, fara epiziotomie (multumiri si dl. Dr. Badiu)!
Inainte de toate as vrea sa-i multumesc Ramonei pentru tot sprijinul pe care mi l-a oferit… m-a facut sa ma simt atat de confortabil cu starile noi prin care treceam, sa invat sa am incredere in corpul meu, sa-l ascult… fara suportul ei, probabil ca nu aveam parte de o nastere atat de usoara, naturala si relaxanta… m-a ajutat sa traiesc o experienta minunata!!
Am fost si sunt cea mai fericita femeie…acum si ca mamica!!
Cu drag,
Cristina Ghimbovschi
WhatsApp us 